Mobilier De Birou Bene

Clasa creatoare – Bun venit în lumea noilor creatori

"Colegul se îmbracă mereu în negru", remarcă Birgit în legătură cu tipul cel nou. "Da, desigur" răspunde Markus zâmbind, "doar lucrează în departamentul de creaţie". Fără a lua în discuţie dacă existenţa micilor clişee comune este justificată sau nu, un lucru este totuşi valabil: în mediile de muncă actuale creativitatea nu mai reprezintă de mult timp doar un punct din fişa posturilor departamentelor speciale. Spiritul inventiv şi capacitatea de a găsi soluţii competente sunt calităţi cerute aproape peste tot.


Epoca economiei bazate pe cunoaştere

Cunoaşterea este materia primă de bază a timpului nostru, acesta este un lucru cert. Totuşi cunoaşterea statică singură nu este suficientă, un beneficiu adevărat există numai atunci când informaţiile sunt împărtăşite, când cunoştinţele sunt continuu prelucrate şi în cele din urmă duc la noutate. Pentru aceasta sunt căutate persoane creative. Dar cine sunt acestea? Doar artiştii, designerii, specialiştii în publicitate şi dezvoltatorii sau ne încadrăm cu toţii în această categorie? Fiecare dintre noi deţine, desigur un potenţial, pe care îl şi foloseşte deseori, totuşi în epocile anterioare creativitatea în muncă nu avea o pondere atât de mare ca în prezent. Astfel, înainte de începutul epocii cunoaşterii şi al economiei bazate pe cunoaştere predominau frecvent procesele de muncă lineare. Rutina era mai importantă decât creativitatea. Se cerea mai mult ca lucrurile odată învăţate să fie aplicate rapid şi precis şi mai puţin să se creeze ceva nou. Acest aspect s-a schimbat însă fundamental în ultimele decenii. Joburile bazate pe rutină sunt în scădere evidentă, crescând în schimb cele care necesită o comunicare complexă şi o muncă analitică. Aproape 80 % din totalul persoanelor active profesional din ţările dezvoltate, adică un număr foarte mare, practică în prezent o activitate care are ca element central prelucrarea informaţiei. Nu e de mirare că inovaţia şi creativitatea sunt căutate astăzi mai mult ca oricând şi că ele au depăşit deja faza de simplu slogan.


Creativitatea ca valoare a companiilor

Tulburătoare în acest context este însă şi o altă tendinţă: investigaţiile arată că averea imaterială a devenit în prezent de mai mare importanţă pentru companii decât cea materială, după cum confirmă 68 % din agenţii economici; pentru 28 % cele două componente au o valoare egală. Concret, aceasta înseamnă că o serie de criterii precum valoarea mărcilor, "know how"-ul, inovaţia ori brevetele valorează în cel mai adevărat sens al cuvântului mulţi bani. Numărul acestora din urmă a crescut, de altfel, rapid începând cu anul 2000: în 2007 cifra brevetelor înregistrate s-a dublat faţă de 2000. Astfel, creativitatea a devenit un factor economic extrem de important pentru companii.


Clasa creatoare

Printre "industriile creatoare" clasice şi universal cunoscute se numără domenii precum designul, publicitatea, arhitectura, muzica, filmul şi arta. În mod evident, în activităţile din aceste domenii creativitatea este factorul-cheie. Poate părea surprinzător, dar sectorul economiei bazate pe cultură şi creaţie se află, de exemplu, în Germania pe locul trei în ceea ce priveşte valoarea adăugată, fiind surclasat doar de industria construcţiei de maşini şi de cea automobilistică.

În cartea sa "The Rise of the Creative Class" (2002), sociologul american Richard Florida face un pas înainte în evaluarea importanţei creativităţii pentru economie. În concepţia sa, "clasa creatoare" constituie chiar baza decisivă din punct de vedere economic a unei societăţi! Mai mult de o treime din totalul persoanelor active profesional din America se încadrează, în opinia sa, în clasa creatoare, producând circa jumătate din produsul social brut. Desigur, trebuie menţionat faptul că Richard Florida defineşte conceptul de "clasă creatoare" într-un sens ceva mai larg. În centru se află, din punctul său de vedere, acele persoane a căror sarcină principală este să creeze ceva. Inovaţiile lor conduc la produse noi, la optimizarea proceselor sau la noi moduri de înţelegere. Pe lângă acestea, din clasa creatoare fac parte şi aşa-numiţii profesionişti creativi. Aici se încadrează, de exemplu, avocaţii, profesorii, managerii, consultanţii, dezvoltatorii de software, inginerii, medicii şi alţii, nu pe nedrept, căci, chiar dacă sarcina lor principală nu este aceea de a crea ceva nou, totuşi, şi în aceste domenii sunt importante gândirea independentă, rezolvarea creativă a problemelor, iar aceste grupuri profesionale se confruntă, de fapt, frecvent cu sarcini complexe.


Unde merg creatorii?

Florida urmăreşte şi care sunt regiunile atractive pentru membrii clasei foarte mobile a cratorilor şi identifică în acest sens trei factori care au o influenţă foarte mare asupra locului în care se stabilesc creatorii: tehnologia, talentul şi toleranţa. Dacă primii doi factori sunt deja de mult cunoscuţi, prin toleranţă el semnalează un aspect nou. Toleranţa se caracterizează prin deschidere şi receptivitate pentru nou. Florida consideră drept măsură a toleranţei unei regiuni modul de tratare a grupurilor marginalizate, printre care el îi enumeră pe homosexuali şi artişti. Cu ajutorul "indexului boemilor" el încearcă să aprecieze câţi artişti trăiesc într-o regiune. Teza lui Florida este următoarea: acolo unde există toleranţă trăiesc mulţi artişti, iar acolo unde trăiesc artişti există o mare şansă ca şi alţi creatori să se stabilească. Existenţa unui spectru larg de personalităţi diferite are ca efect un schimb intens de idei noi. Iar acestea conduc la înflorirea economiei.

În consecinţă, oraşele şi regiunile sunt sfătuite să asigure un mediu atractiv pentru clasa creatoare, căci, în opinia lui Florida, pentru atragerea creatorilor există deja o competiţie la nivel mondial. Conform tezei lui Florida, exprimată în publicaţiile sale ulterioare, ca de exemplu în "The Flight of the Creative Class" (2006), această competiţie va juca un rol decisiv în economia secolului 21.


Ce îi uneşte pe creatori

Ce îi leagă pe membrii acestui grup al noilor creatori? Răspunsul este simplu: un grad înalt de autonomie şi flexibilitate. Ei creează în mod independent, şi în mare măsură fără legătură cu anumite directive, elemente noi, care tind să îşi pună amprenta asupra prezentului şi a viitorului.

Este evident însă că un astfel de concept privind munca şi viaţa nu are numai aspecte pozitive. Căci adeseori lipseşte sprijinul necesar în cazul unui eşec. În plus, unii se simt constrânşi la o autonomie mai degrabă apăsătoare, în care flexibilitatea devine obligatorie, iar ieşirea din precariatul "Eu-S.A." este dificilă.


Comunităţile creatoare

Constituirea de reţele, care se bazează pe ajutor reciproc şi inspiraţie comună, au un rol decisiv nu doar în cazurile menţionate. Ele oferă creatorilor entuziaşti un mediu incitant. Astfel este, de exemplu, "Uchronia Community", înfiinţată de renumiţii designeri belgieni Jan Kriekels şi Arne Quinze. Aceştia doresc să combine creativitatea cu spiritualitatea, ceea ce presupune reflectarea asupra propriilor valori, evitarea ideologiilor spirituale şi îndreptarea spre intercomunicarea globală. Conceptul funcţionează: comunitatea este în creştere şi facilitează apariţia de produse, idei şi concepte noi.

Un alt tip de comunitate a creatorilor se află în Viena în trei locuri: "Schraubenfabrik", "Hutfabrik" şi "Rochuspark". Persoanele creative pot închiria aici spaţii de birou, conform motto-ului: "Biroul de acasă a fost ieri, astăzi este comunitate". Cei cărora acasă spaţiul li se pare prea strâmt sau preferă să îşi petreacă ziua cu persoane cu preocupări similare în loc să stea singuri acasă, găsesc aici un mediu de lucru stimulator. În plus, se nasc colaborări şi sinergii. De exemplu, dacă cineva are nevoie de un grafician, îl poate angaja pe cel din biroul de vis-à-vis, în loc să caute unul extern. Nici factorul distracţie nu este ignorat – festivităţile sau vernisajele sunt mai reuşite în comun.

Anna Voltren