Reţeaua (in)vizibilă
Bene la Orgatec 2008: prilejul unei călătorii de la standul Bene din Köln la Steve Earle în New York.În zilele noastre individul nu se mai defineşte din punct de vedere profesional doar prin capacităţile sale, ci mai întâi de toate prin reţeaua în care aplică aceste capacităţi. La ediţia de anul acesta a Orgatec, Bene abordează prin modalitatea de amenajare a standului său o temă în care suntem cu toţii implicaţi, pe care însă puţini o percepem: reţeaua.
Metafora reţelei
Orgatec 2008: înainte chiar de a păşi în standul Bene, vizitatorul putea remarca reţeaua atotcuprinzătoare ce constituia învelişul exterior al cubului. Structura de gratii definea atât partea exterioară, cât şi spaţiul interior în care Bene şi-a prezentat conceptele şi produsele. Aceasta simboliza totodată toate reţelele fizice şi virtuale care ne înconjoară.
Punctele nodale ale acestei reţele se pot interpreta în mod variat – de la banca din parc, cafenea şi iphone, până la locaţia companiei, la birou ca punct de cristalizare a culturii corporaţiei.
Sedii în reţea pentru companii
Sediile companiilor reprezintă un mediu organizat şi amenajat în mod conştient, o scenă pentru interacţiune socială şi performanţă. Aici oamenii se întâlnesc pentru a lucra împreună la proiecte, pentru a desfăşura dezbateri, pentru schimburi libere. Sediile companiilor opun virtualităţii şi obiectivităţii mediului de lucru un loc real, de o calitate deosebită, ca o compensaţie emoţională.
Sediile pentru oameni şi companii doresc să exprime apartenenţa la o companie, iar pentru aceasta Bene realizează locuri de întâlnire corespunzătoare, prin sedii de companii. Acestea sunt soluţii la comandă pentru birouri, armonizate cu concepţia despre sine a companiei şi cu nevoile angajatului. Astfel, biroul devine pentru angajaţi şi clienţi o bază socială şi emoţională similară căminului. Sediile companiilor stabilesc standardele identităţii şi transmit valori – atât spre interior, cât şi spre exterior.
Reţeaua de internet
Exemple legate de felul în care suntem prinşi în reţele în zilele noastre găsim aproape în toate domeniile vieţii. Unul dintre ele este evoluţia de un succes incredibil a browser-ului de internet liber "Firefox". După ce "Internet Explorer", aparţinând liderului de piaţă Microsoft, a ajuns într-un punct în care nu se mai putea dezvolta, câţiva programatori s-au întâlnit prin intermediul reţelei de reţele şi au iniţiat dezvoltarea unui nou instrument. Un singur programator sau o singură staţie de programare nu ar fi reuşit acest lucru. Fie că este vorba de efectul feed-back-ului din partea utilizatorilor cu privire la corectarea defectelor, de multele încurajări în sensul continuării evoluţiei sau de efectul de marketing virtual care a făcut Firefox-ul cunoscut la început ori de mulţimea de programatori care lucrează simultan la o viziune comună – succesul nu ar fi fost posibil fără internet.
Muzica pop în reţea
Un alt exemplu vine din muzică. După Noul Val al anilor 80, după hip-hop şi grunge - la începutul anilor 90, nu a mai existat nimic cu adevărat nou în muzica pop. Şi în acest domeniu internetul a schimbat aproape totul, nu numai tipul de canal de desfacere. Cantitatea mare de muzică ce se poate accesa pe internet dă posibilitatea de a crea ceva nou din elemente fragmentare (eşantioane) – aşa numitele mashups. Unul din nenumăratele exemple se găseşte pe pagina de internet MixMatchMusic.
Dar nu numai internetul facilitează dezvoltarea artistică. Modificarea mediului personal – a reţelei sociale – poate de asemenea stimula evoluţii care influenţează viitorul. Un exemplu din ultimii ani îl reprezintă muzicianul Steve Earle, care şi-a mutat în ultimii ani centrul de interes vital din Nashville în New York.
Odată cu aceasta şi-a schimbat şi reţeaua personală – implicit muzica şi modalitatea de exprimare artistică. Abordarea sa personală cu privire la artă s-a lărgit datorită ţesăturii de relaţii din mediul nou, urban. Până în prezent muzica sa a fost un amestec de folk şi country, după cum te şi aştepţi în mod aproape automat de la Nashville. Totuşi, în New York el nu şi-a pierdut rădăcinile, ci le-a integrat într-un mediu nou, creând un nou "melanj". Noua sa abordare muzicală, ilustrată de CD-ul "Washington Square Serenade", nu reprezintă o interpretare radicală, totuşi este o interpretare total nouă a unui folk gen Woody Guthrie.
Muzica este întreţesută într-un ritm mixat live de un DJ aflat într-un turneu din timpurile noastre şi care aminteşte de ritmurile urbane ale unei metropole. Astfel, nu se mai continuă familiarul fler country şi folk, demontat de observaţiile lui Earle, şi până acum caustice, cu privire la modul american de viaţă. Pentru a sublinia şi vizual toate acestea, pe coperta CD-ului "Washington Square Serenade" este prezentă o formă abstractizată de reţea.
Reţeaua – real:virtual
Împletitura de real şi virtual care ne înconjoară pare din ce în ce în ce mai greu de pătruns. Ca şi cum aceasta ne-ar întreţese şi pe noi, într-o lume cu totul nouă, în care capacităţile individului nu îşi pierd importanţa, iar propoziţia "întregul este mai mult decât suma părţilor" dobândeşte o semnificaţie cu totul nouă. Pentru a nu te simţi pierdut în această ţesătură a vieţii moderne, este nevoie de locuri reale, ale identificării – este nevoie de puncte de cristalizare pentru comunicare, acţiune, simţire şi experimentare. La locurile de muncă, Bene doreşte să concretizeze prin conceptele şi produsele sale tocmai aceste locuri destinate întâlnirilor şi muncii, în sedii pentru oameni şi companii.
Josef Schrefel
