Oricine are nevoie de „biroul său improvizat“!
Când a ieşit din lift, privirile i s-au îndreptat imediat spre uşă: astăzi erau fără îndoială două-trei persoane în plus, care stăteau în uşa de la arhivă şi care se sprijineau de vechile containere de birou. „Sunt noutăţi”, îşi spuse Patrick. Nu e de mirare, căci ieri în clădire au umblat toată ziua oaspeţi din străinătate încolo şi încoace. Din păcate, întâlnirea lui începe în doar câteva minute – dar va avea ocazia mai târziu peste zi să afle lucrurile mai importante. Punctul tehnic este întotdeauna o idee bună pentru un tur informativ. „Ne vedem mai târziu!”Scurta evadare din vârtejul muncii – atât de importantă şi totuşi adeseori neapreciată. Oficii pentru servit ceaiul lipsite de design, fără suflet, zone prozaice pentru copiatoare, coridoare şi foaiere goale. Locuri din birou cărora li se dă puţină atenţie, unde se întâmplă mult mai multe lucruri decât li se atribuie din punct de vedere funcţional. Aceasta se vede nu rareori în "ansamblurile spaţiale" improvizate prin care angajaţii îşi amenajează singuri în mod rapid "zone proprii".
Departamentele din birou – spaţiu al individualităţii
Mediul de activitate cere din partea noastră o obiectivitate prozaică, în acelaşi timp abordarea cu entuziasm emoţional a problemelor şi manifestarea unui angajament personal. Un act de echilibristică deloc uşor de realizat. Ce faci cu supărarea acumulată, cu mânia reprimată, cu ideile bune dar nefolosite şi cu îngrijorările personale zilnice? Pe scurt – în orice birou, pe lângă evenimentele legate de specialitate se petrec foarte multe lucruri omeneşti. Dar unde sunt acele locuri în care avem voie să fim "oameni"? Dacă ele nu sunt puse la dispoziţie de către companie, atunci ele sunt adăugate de către angajaţi...
Aventură rezervată - zonele pentru fumat
Chiar dacă "nelegitimi din punct de vedere social", fumătorii au fost consideraţi dintotdeauna o specie comunicativă. Iar până nu de mult zonele pentru fumat, de neignorat din punct de vedere olfactiv, constituiau în aproape toate companiile ultima placă turnantă a relaţiilor interumane. În faţa scrumierei sunt toţi egali – uniţi sufleteşte de viciul comun. Chiar şi nefumătorii doreau să fie acolo.
Între timp trăim cu toţii sănătos, iar cei ce nu pot fi convinşi au fost exilaţi – dacă au fost – în încăperi dezolante pentru vechituri. Totuşi, cu lăzi de la băuturi ori cutii transformate în locuri confortabile de şezut, cu un aparat vechi de radio şi CD player, două lumânări parfumate şi eventual o plantă cu flori se poate crea uşor puţină atmosferă agreabilă. Aici se stă confortabil - şi cu plăcere - la taclale.
Chiar şi în companiile care nu îşi mai tratează chiar atât de liberal angajaţii fumători se găsesc locuri şi modalităţi. "Gherilele de fumători", complet marginalizate, se plasează acum în poziţie de veghe în faţa clădirilor de birouri – şi astfel se nasc noi spaţii de comunicare.
Pentru cei care se aprovizionează singuri – oficiul pentru ceai
Întotdeauna foarte vizitat şi nu rareori singurul loc de pe etajul de birouri în care se poate flecări cu cineva fără să fii deranjat şi fără să fii văzut – până apare un al treilea. De cele mai multe ori şi aici lipseşte structurarea corespunzătoare. Astfel, cu cât branşa este mai creativă, cu atât sunt mai interesante ansamblurile improvizate... în cazuri ideale sunt aduse chiar şezlonguri. Elementele centrale sunt, desigur, alimentele şi băuturile de toate felurile – prevăzute cu etichete cu nume (cine nu s-a enervat măcar o dată când, flămând fiind, a constatat că cineva i-a mâncat cornul din făină integrală?) Obiectul îndrăgit adus de acasă este desigur ceaşca de cafea personală. – În inevitabila căutare a acesteia este minunat când dai peste multă lume faţă de care să insinuezi scandalizat că cineva a împrumutat-o fără permisiune. Subiect de discuţie garantat.
Norocul de lângă tine – punctul de printare
De asemenea un loc îndrăgit şi atât de lipsit de responsabilităţi! Niciodată nu ştii pe cine întâlneşti la copiator. Dar tocmai acest lucru conferă farmec. Şi întotdeauna este cineva acolo. Pe câteva grămezi de pachete de hârtie şi cartuşe de toner se poate excelent lenevi şi sporovăi până când materialul dorit iese în sfârşit din copiator. Chiar şi neînsoţit poţi afla aici lucruri interesante – căutându-ţi propriul material tipărit, descoperi o informaţie sau alta venită din altă parte. Ghinion.
Chiar şi blocarea hârtiei, despre care se rostesc atâtea vorbe injurioase, poate constitui o deviere binevenită. Într-o comunitate socială înlăturarea unui blocaj al copiatorului este mai bună decât orice călătorie-bonus. O sarcină relativ simplă, doi trei colegi aflaţi din întâmplare împreună şi sentimentul înălţător al rezolvării în comun a unei probleme. Pentru un scurt timp eşti distras de la problemele mai mari şi îţi eliberezi mintea pentru noi provocări.
Dintr-un punct în altul – foaier, antecameră, holuri şi casa scărilor
Acestea sunt de cele mai multe ori de-a dreptul neglijate şi sunt deseori doar zone reci, pe care le foloseşti doar obligat pentru a ajunge de la A la B. Păcat, căci tocmai aici se intersectează drumurile colegilor din diverse departamente. Discuţiile întâmplătoare de pe casa scărilor sunt de cele mai multe ori neconfortabile şi de aceea scurte. Acestea însă pot aduce atâta informaţie şi inspiraţie!
De la improvizaţie la ansamblul fix
Patrick ştie foarte bine că iniţial de la conducere s-a spus că "nu este permis să zăboveşti, nici să mănânci sau să îţi bei cafeaua pe holuri". Între timp probabil că cei din conducere au totuşi mai multă înţelegere.
La ultima renovare a birourilor s-a creat chiar o cameră pentru "comunicarea liberă". "Ce-o mai fi însemnând şi asta?", se întreabă Patrick. Colegii clarifică rapid chestiunea: în locul oficiului anost, care îţi dă pe deasupra şi mustrări de conştiinţă dacă eşti văzut acolo mai mult timp, există în prezent "schimburi de idei" - cu o varietate de teme - în zona de coffice amenajată;-).
"Este frumos atunci când improvizaţia se instituţionalizează", acesta este feedbackul general. "Până când ea se impune într-atât, încât începe să crească organic un nou spaţiu liber, informal", ceea ce Pat ştie deja de pe acum. Îşi ridică gulerul paltonului şi îşi stinge ţigara. Viaţa de birou înseamnă tocmai schimbare. That´s it.
Nicole Schemerl-Streben / Brigitte Schedl-Richter
