Mobilier De Birou Bene

Se caută urgent partener de joc!

Ea ştia de dinainte ce avea să se întâmple astăzi. Rezultatul şedinţei de astăzi a conducerii putea fi prevăzut cu aceeaşi precizie cu care sticlele de apă minerală stăteau pe masa de conferinţe, ordonate într-o formaţie cvasi-militară. Discuţia de ieri cu M. în lift a durat ce-i drept doar patru etaje, dar a cuprins informaţiile esenţiale.

"Arată aproape ca o linie continuă pe şosea", îi trecu spontan prin minte. În câteva minute protagoniştii vor urca în ring. Era încrezătoare.


Ce se întâmplă?

Problema aceasta cu comunicarea e o chestiune interesantă. Cunoaşteţi un alt domeniu care să fie în acelaşi timp obiect de observaţie şi instrument de analiză? La care obiectul de analiză este analizat cu obiectul care este analizat??!! Iertare, nu trebuie să complicăm lucrurile prea mult. Mai bine să ne ocupăm de un "aspect parţial" al problemei, care – fie privat, fie în profesie – ne preocupă destul de mult, fără a intra în filozofie: "problema" atît de des citată a "comunicării".

Pentru început să râmânem în sectorul "comunicarea în cadrul companiei": atât femeile, cât şi bărbaţii se plâng tot mai mult de excesul de informaţie şi de dezinformare, dar şi mai mult de informaţia insuficientă. Aceasta contituie realmente o problemă care poate implica fundamentul existenţial al unei companii.

Cu toate acsestea, nu am încerca să găsim soluţii, dacă nu am fi cu toate fibrele fiinţei noastre nişte "comunicatori". Ceea ce nu reuşeşte comunicarea formală din firme se petrece deja de multă vreme pe alte căi. De aceea, schimbul informal de informaţii, adesea spontan, prezent pregnant în viaţa noastră de zi cu zi primeşte, în sfârşit, atenţia cuvenită şi în cadrul biroului. Astfel am făcut un pas înainte: îmbinarea armonioasă dintre comunicarea formală şi cea informală – baza managementului modern al cunoaşterii.


Comunicarea formală reglementează şi structurează

Este un lucru simplu: comunicarea formală defineşte cu exactitate cine, ce, când, unde şi cum. O agendă prestabilită face ca întâlnirea să fie orientată pe rezultate. Ierarhiile din grup trebuie respectate şi nu există timp pentru abateri de la temă. Comunicarea formală are – chiar dacă liberii cugetători nu sunt bucuroşi să o recunoască – în mod incontestabil, valoarea sa şi nu poate fi ignorată: în cadrul ei se înregistrează oficial, cu titlu obligatoriu şi în formă scrisă deciziile şi distribuţia sarcinilor. Sunt clarificate puncte de vedere, sunt formulate obiective şi se negociază compromisuri. Aici sunt puse în circulaţie sloganurile zilnice şi se configurează viitorul.


Un spectacol pe o scenă creată la comandă

Desigur, toată lumea este conştientă că acesta este doar vârful aisbergului, că pe lângă declaraţiile oficiale există un schimb de informaţii foarte stratificat între angajaţi. Cine nu a avut deja într-o şedinţă formală sentimentul, dacă nu chiar certitudinea, că ceea ce se petrece aici este un spectacol bine pregătit? Discursurile şi divergenţele acţionează prin plasarea lor strategică, succesiunea argumentaţiilor, condusă parcă de o mână nevăzută, duce în cele din urmă la decizii pe care le-ai simţit previzibile. Emoţia veritabilă îşi găseşte foarte rar locul aici.

Spaţiile pentru conferinţe şi întâlniri oferă adevărate scene pentru actori. Ele constituie arenele moderne ale unor lupte subtile pentru putere şi ale unui mare spectacol. Dincolo de deciziile profesionale, aici se demonstrează, se consolidează şi se demontează poziţii, supuse continuu unor probe.


Comunicarea informală – repetiţie pentru marea piesă

Dacă însă acesta nu este decât un mare spectacol, unde este scris atunci scenariul, unde are loc repetiţia? Undeva, pe fugă, în lift, la bucătărie sau după orele de serviciu există comunicare după cu totul alte reguli. Aici ierarhiile au doar o importanţă secundară, relaţiile personale, precum şi preferinţele, interesele şi înclinaţiile private fac ca oameni din departamente şi nivele diferite de ierarhie să se adune la întâmplare în grupări noi.

Surprinzător, structurile informale dintr-o companie sunt adeseori mai importante decât cele formale, chiar dacă ele nu sunt întotdeauna vizibile. Frecvent relaţiile personale dintre angajaţi influenţează activitatea din cadrul companiei mai puternic decât se crede. O companie care funcţionează bine nu poate renunţa nici la una, nici la cealaltă.


Plus valoric prin interrelaţionare

În prezent ne aflăm în toiul unei modificări structurale, la trecerea dintre epoca industrială şi societatea bazată pe cunoaştere. Între timp cunoaşterea a ajuns să fie printre factorii cei mai importanţi ai productivităţii. Totuşi, informaţia în sine nu are o valoare explicită, ea trebuie corelată cu cunoaşterea. Crearea valorilor ia naştere datorită posibilităţii de a corela informaţii şi de a produce în acest fel un surplus valoric.

Experienţa arată – şi acesta e un mod nou de a privi lucrurile – că nu se poate folosi cunoaşterea independent de cel care o deţine. Omul, ca procesor esenţial, este perceput mai mult decât înainte în cadrul interrelaţilor sale sociale. Cunoaşterea sa – respectiv bagajul său de informaţii prelucrate – reprezintă rezultatul comunicării şi experienţei.

În acest sens omul are nevoie de cel puţin două planuri, în care să poată interacţiona în reţea şi converti în cunoaştere informaţiile de care dispune: pe de o parte, formele digitale de comunicare, cu o achiziţie nelimitată de informaţie, iar pe de altă parte, locuri reale de întâlnire, dedicate comunicării interactive şi integrării sociale a cunoaşterii.


Sunt solicitaţi să joace actori invitaţi

În consecinţă, amenajarea unor zone de comunicare informală în birouri necesită mult mai multă atenţie decât până acum. Puteţi stimula schimbul informaţional, contracarând în plan emoţional caracterul compact tradiţional al locurilor de muncă. Aceasta arată angajaţilor că sunt apreciaţi şi astfel le puteţi stimula identificarea cu compania.

Dacă se reuşeşte şi amplasarea strategică a acestor locuri, astfel încât întâlnirile să fie inevitabile, atunci compania a creat mediul perfect pentru reţele "analoge", precum şi şansa de a acţiona ca regizor pentru un spectacol de scenă mai complicat, în care cei care erau până acum doar spectatori sunt îndemnaţi să joace, cel puţin în calitate de actori invitaţi.


Brigitte Schedl-Richter / Nicole Schemerl-Streben