Third Places. Munca desfăşurată în mai multe locuri.
În hotel, în cafenea sau în tren … Activitatea de cunoaştere se desfăşoară din ce în ce mai mult şi în afara birourilor. Aşadar, ese timpul să îndrăznim să privim şi dincolo de masa de lucru: ce locuri sunt alese ca spaţii de lucru şi din ce motive? În ce măsură sectoarele de lucru deja existente pot fi amenajate într-un mod avantajos?Nu doar leneşii
Munca desfăşurată exclusiv în birou aparţine trecutului. În trecut se considera că eşti productiv numai dacă stăteai la masa de lucru. Iar unele companii sunt încă fixate pe acest mod de gândire. El nu reflectă însă suficient realitatea, după cum constată cei doi designeri din duo-ul PearsonLloyd, creatorii mobilierului-concept PARCS: "Este nevoie de un spirit luminat, de simţ al realităţii şi progresului pentru a înţelege că şi cineva care stă pe o canapea realizează plusvaloare pentru companie". Această plusvaloare este generată în prezent în locuri total diferite – atât în zone speciale ale biroului, cât şi în afara biroului. Căci cunoaşterea nu se opreşte în pragul uşii, cunoaşterea este peste tot. În consecinţă, activitatea de cunoaştere nu este nici ea legată de un singur loc. Posibilităţile tehnice şi preferinţele personale sunt cele care decid unde anume se desfăşoară o activitate – şi, desigur, şi şeful, care poate să permită, respectiv să stimuleze o alegere liberă a locului, sau recunoaşte ca muncă numai acea activitate desfăşurată într-un loc anume. Un lucru este cert: o persoană care obişnuieşte să stea pe canapea nu este neapărat o persoană leneşă, ea poate fi un angajat valoros.
Trebuie să înveţi şi să te deconectezi
Cât priveşte tema "preferinţele personale" se afirmă că individualitatea şi libertatea deciziei sunt valori importante ale societăţii noastre, ceea ce totuşi poate fi doar o iluzie uneori. O alegere liberă nu este întotdeauna cu adevărat liberă, ea fiind determinată de constrângeri care nu se văd. Într-o anumită măsură acest lucru poate fi valabil şi pentru munca desfăşurată în afara biroului. Pentru unii este un lucru minunat să poată munci în mod creator în tren, în cafenele sau în parc. Pentru alţii activitatea în afara biroului este o obligaţie neplăcută. Conform unei investigaţii efectuate de compania Gensler, care activează în domeniul designului de birou şi al consultanţei, 52% dintre angajaţii care desfăşoară activităţi de cunoaştere spun că nu pot să se deconecteze cu adevărat de munca lor. Nu e de mirare că mulţi dintre ei, atunci când sunt în afara biroului, continuă să-şi verifice poşta electronică, să poarte discuţii telefonice şi să lucreze pe laptop – parţial chiar şi în concediu. Această caracteristică, de a nu putea avea niciodată capul liber, poate însă să exercite un efect negativ asupra sănătăţii şi a bunăstării. Aşadar, este necesar să fii atent şi să îţi planifici perioade lipsite complet de muncă.
Third Places ca locuri ale creativităţii
Dacă totuşi ştii să ţii dreapta măsură şi te bucuri de muncă, atunci aşa numitele third places pot fi locuri de muncă ideale. Dacă prin first place se înţelege căminul, iar second place biroul, third place (după Ray Oldenburg) denumeşte toate celelalte locuri publice sau semi-publice: de la gară sau tren şi taxi, până la holul hotelului, Starbucks, bibliotecă sau parc. Aceste locuri sunt deschise în principiu tuturor şi facilitează un mod destins de întrunire în societate, precum şi cele mai diferite modalităţi de exploatare şi de lucru. Se poate afirma că munca este posibilă oriunde – atât pe drumul de la o locaţie la alta, cât şi într-o locaţie special destinată acestui scop. Într-adevăr, cei care lucrează în domeniul cunoaşterii sunt foarte mobili în zilele noastre – atât spiritual, cât şi spaţial. Gândurile le sunt permanent la diversele lor proiecte şi sarcini. Sau se găsesc într-una din cele patru etape ale procesului creator, şi anume: descoperirea, proiectarea, discutarea, decizia. La origine se află descoperirea ori ideea. Apoi vine treapta proiectării, a prelucrării şi a formulării ideii. Prin aceasta se intră în procesul dezbaterilor, în care se obţin şi se incorporează alte păreri şi informaţii. În cele din urmă, trebuie luată hotărârea dacă şi cum se poate realiza un lucru. Third places pot constitui elemente de inspiraţie şi motivaţie, şi anume în toate aceste patru etape. Astfel, unora cele mai bune idei le vin în natură, departe de agitaţia cotidiană. Alţii preferă atmosfera unei biblioeci, pentru a-şi detalia planurile şi a le pune pe hârtie. Iar o întâlnire informală cu colegii în cafenea poate fi nu doar recreativă, ci poate conduce şi la discuţii fructuoase.
Diversitatea spaţială
În ceea ce priveşte tipologia celor care activează în domeniul cunoaşterii (a se vedea articolele noastre "Cercetarea pentru concepte inovatoare privind produsele", "Invitaţie la o călătorie continuă" şi "Knowledge -worker: eroii noii clase muncitoare"), cei care folosesc third places sunt în primul rând colecţionarul şi navigatorul. Aceştia sunt mereu pe drum şi îşi rezolvă problemele din mers. Dar şi alţi lucrători din domeniul cunoaşterii au nevoie de un mediu de lucru care să le sprijine activitatea creatoare într-un mod ideal. Sunt căutate diferite calităţi ale spaţiului. În funcţie de ce anume trebuie făcut la un moment dat, se alege sectorul de birou cel mai adecvat. Chiar Walt Disney era la vremea lui conştient de importanţa diversităţii spaţiului. Toţi cei implicaţi în procesul de creaţie puteau folosi diferite spaţii: atmosferă veselă pentru visare, aspect de atelier pentru punerea în practică şi încăperi clare, stricte pentru discuţiile critice.
Prin modalitatea de împărţire şi de separare a spaţiului se poate, de asemenea, amenaja mediul de muncă într-o manieră pozitivă. Un mediu practic şi clar aranjat este mai motivant decât celulele mici, izolate. Dacă angajaţii se simt mai bine în societatea în care se află, sunt mai bine dispuşi şi mai dedicaţi, ei nu trebuie trimişi în cafeneaua din apropiere pentru a obţine rezultate bune. Peretele de coridor RF transparent de la Bene anulează din punct de vedere optic graniţele şi permite un orizont mai larg. Lipsit de rame vizibile între suprafeţele de sticlă, peretele conceput de Johannes Scherr creează impresia unei deschideri deosebite. Eşti, cum s-ar spune, printre oameni, fără să fii deloc perturbat acustic. Prin aceasta, peretele de hol RF
aduce o importantă contribuţie la optimizarea mediului de muncă pentru activitatea de cunoaştere din zilele noastre.
Ronnie Sambor
